Facilitarea accesului la justiție – o obligație a statului de drept
Gabriela Petre
Manoela Popescu
Asociația Centrul de Resurse APOLLO
Accesul la justiție reprezintă un drept fundamental al individului. Declarația Universală a Drepturilor Omului stipulează la art. 7 faptul că „toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecție a legii”. In același timp, accesul la justiție este un principiu fundamental al statului de drept. Fără acest drept, cetățenii nu ar putea fi audiați, nu ar putea să conteste măsurile discriminatorii sau să angajeze responsabilitatea factorilor de decizie. De aceea, dreptul de acces la justiție poate fi abordat și analizat din perspectiva componentelor sale, respectiv dreptul la o audiere echitabilă și publică în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale; dreptul de a beneficia de consiliere juridică, de a fi apărat și reprezentat pe parcursul unui proces; dreptul la asistență juridică atunci când o victimă nu se poate reprezenta singură în instanță și nu poate plăti onorariul unui avocat; dreptul ca o hotărâre într-un proces să fie pronunțată într-o perioadă de timp rezonabilă și de a obține o despăgubire adecvată. In Convenția Europeană a Drepturilor Omului în art. 6 alin. 1, este prevăzut dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoana are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege…”. Dreptul de acces la un tribunal este înțeles în doctrina dreptului european ca un drept de acces concret și efectiv, în care individul beneficiază de o posibilitate clară și concretă de a contesta atingerea adusă drepturilor sale în instanță. Statul de drept fiind obligat să acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile de drept și de fapt, pentru a accede la instanță, adică trebuie să asigure în mod efectiv dreptul de acces la justiție, nu doar la nivel formal, declarativ.
Pornind de la o asemenea abordare structuralistă, nu se va putea spune niciodată că accesul la justiție este un subiect despre care s-a discutat prea mult. Mai ales că, în contextul evoluției protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, societatea contemporană prezintă deficiențe în ceea ce privește funcționarea sistemului judiciar, cu toate eforturile justiției de promovare a unor politici care să contribuie la creșterea accesului la justiție al cetățenilor. De altfel, cu toate campaniile de informare și de educare juridică desfășurate sau de serviciile suport oferite cetățenilor, există încă nemulțumiri cu privire la respectarea dreptului la o justiție liberă și corectă. În Declarația Reuniunii la nivel înalt privind statul de drept, statele membre subliniază dreptul fiecărui individ la acces egal la justiție, angajându-se să ia toate măsuri necesare pentru a asigura servicii corecte, transparente, eficiente și nediscriminatorii care să faciliteze accesul la justiție pentru toți (www.un.org). De asemenea, statele membre și-au exprimat convingerea că independența, imparțialitatea și integritatea sistemului judiciar reprezintă o condiție esențială pentru statul de drept și pentru administrarea justiției fără discriminare [alin. 13]. Aceasta deoarece accesul la justiție presupune mai mult decât accesul propriu-zis al persoanelor la instanțele judecătorești sau garantarea reprezentării juridice. Indivizii având astfel posibilitatea de a cere și a li se acorda un remediu prin intermediul instituțiilor în acord cu standardele în domeniul drepturilor omului, dat fiind faptul că nu există acces la justiție fără garantarea drepturilor indivizilor.
Importanța accesului la justiție derivă din mai multe considerente, unul fiind acela referitor la instituirea și menținerea statului de drept. Prin statul de drept înțelegându-se, în esență, faptul că cetățenii și cei care îi guvernează ar trebui să respecte legea. De fapt accesul la justiție reprezintă atât principiul fundamental al statului de drept, cât și un rezultat al manifestării statului de drept. Cu alte cuvinte, existența statului de drept este asigurată de accesul la justiție al oricărui cetățean, indiferent de etnie, sex, vârstă, apartenență politică sau alte criterii de diferențiere. De asemenea, accesul liber la justiție constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic fiind consacrat într-o multitudine de documente internaționale. Se cunoaște faptul că orice stat de drept trebuie să fie constituțional (cerință de bază a unui stat de drept), adică trebuie să existe un corp de legi fundamentale într-un sistem juridic, care să definească cele trei puteri ale statului: executivă, legislativă și judecătorească. Respectivele legi fundamentale trebuie să stabilească care dintre instituțiile statului sunt responsabile pentru exercitarea acestor puteri și cum ar trebui exercitate acestea, atât între instituții, cât și față de cetățeni și alte entități private (rwi.lu.se)[1]. România, ca stat de drept, consacră liberul acces la justiție, ca drept cetățenesc fundamental atât prin art. 21 din Constituția României, cât și prin art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și prin art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Art. 21 din Constituția României, intitulat Accesul liber la justiție, prevede faptul că „(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, (4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite”. De asemenea, țara noastră ca stat membru al UE, în conformitate cu legislația internațională și europeană a drepturilor omului, trebuie să garanteze pentru toate persoanele dreptul de a se putea adresa instanțelor judecătorești sau unui alt organism alternativ de soluționare a litigiilor și de a putea obține compensații atunci când drepturile lor sunt încălcate.
In statul de drept, doar victima sau reprezentantul acesteia se poate adresa instanței, cu excepția situației din domeniului legislației împotriva discriminării sau al legislației privind mediul. In situații de discriminare, statele membre ale Uniunii Europene (UE) au obligația de a da asociațiilor (ONG) și sindicatelor, dreptul de a înainta o acțiune în numele sau în sprijinul victimelor, cu permisiunea acestora din urmă. Există state membre ale UE care permit acțiuni de interes public, adică acțiuni demarate de asociații, care prezintă cereri chiar și atunci când există tipare de discriminare sau când o victimă nu poate fi identificată. Acțiunile de interes public fiind necesare datorită faptului că, de cele mai multe ori, victimele nu înaintează ele însele acțiuni în instanță deoarece nu își cunosc drepturile, nu dispun de resursele necesare sau se tem de consecințele negative ale unui astfel de demers, spre exemplu, de pierderea locului de muncă în cazul depunerii unei plângeri împotriva angajatorului. De altfel se cunoaște faptul că una dintre principalele bariere în ceea ce privește accesul la justiției este costul consultanței și reprezentării legale. Iar disponibilitatea și accesul la consiliere și reprezentare este o parte importantă a accesului eficient la justiție. Astfel că statul de drept este obligat să asigure disponibilitatea asistenței juridice atunci când aceasta este necesară pentru asigurarea unui proces echitabil, respectiv poate înființă centre care oferă consiliere juridică gratuită sau poate încuraja soluționarea litigiilor de către organisme alternative de soluționare a litigiilor. De aceea, în cadrul strategiilor de îmbunătățire a accesului la justiție programele de asistență juridică sunt o parte esențială.
Un alt considerent pentru care accesul la justiție reprezintă un deziderat al statului de drept este dat de faptul că dreptul la justiție reprezintă un factor indispensabil pentru promovarea și asigurarea accesului egal la demnitatea umană. De fapt, accesul la justiție, acest drept fundamental al individului, este considerat drept unul dintre pilonii principali ai statului de drept și ai demnității fiecărei persoane. Articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor omului stipulează faptul că „toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi”.
De asemenea, există o interdependență între îmbunătățirea, facilitatea și extinderea accesului (individual și colectiv) la lege și justiție și dezvoltarea economică și socială. Cu alte cuvinte, îmbunătățirea accesului la justiție favorizează dezvoltarea sustenabilă a statului de drept. Iar un astfel de stat de drept (dezvoltat din punct de vedere socio-economic) va dispune de resursele necesare dezvoltării de programe și planuri strategice de reformă a justiției și furnizarea de servicii în acest domeniu. Astfel că statele dezvoltate vor putea să asigure o protecție legală ridicată cetățenilor, să promoveze o mai bună cunoaștere a drepturilor în rândul cetățenilor lor, să rezolve problemele din sectorul justiției, să monitorizeze și să evalueze gradul de îmbunătățire a accesului la justiție al cetățenilor. Asigurarea accesului la justiție abordată din perspectivă procesuală reprezintă o componentă esențială a muncii statului de drept. Justiția trebuie să fie asigurată în mod imparțial și fără discriminare. Relația de interdependență dintre accesul la justiție și dezvoltarea durabilă a societății este expusă în cadrul Agendei 2030. Respectiva Agendă promovează acțiunea globală în trei arii de dezvoltare durabilă principale: economie, societate și mediu. Programul universal de acțiune globală în domeniul dezvoltării durabile, ambițioasa Agendă 2030, include cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) sau Obiectivele Globale, propuse de Națiunile Unite la sfârșitul anului 2015. State semnatare ale Agendei 2030 și-au asumat cele 17 ODD-uri, angajându-se să elimine sărăcia și foametea, să combată inegalitățile și injustiția și să adopte măsuri active privind protecția mediului înconjurător. Obiectivul cu numărul 16 se referă tocmai la promovarea accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile. Dezvoltarea durabilă reprezentând, de fapt, o paradigmă de funcționarea a unei societăți pașnice, prospere, incluzive, care oferă șanse egale de dezvoltare și nediscriminatorii pentru toți oamenii. Printre cele 10 scopuri propuse pentru atingerea ODD 16 se numără: promovarea statului de drept la nivel național și internațional și asigurarea accesul egal la justiție pentru toți (16.3), asigurarea identității legale tuturor indivizilor, inclusiv înregistrarea nașterii, până în 2030 (6.9) și asigurarea accesului public la informații și protejarea libertăților fundamentale, în conformitate cu legislația națională și acordurile internaționale (16.10). România, ca membru al UE, contribuie la îndeplinirea ODD din perspectivă națională și internațională prin intermediul asistenței oficiale pentru dezvoltare acordată țărilor mai puțin dezvoltate.
Pe de altă parte, conflictul, insecuritatea, instituțiile slabe și accesul limitat la justiție rămân o mare amenințare la adresa dezvoltării durabile. Conform Agenției Organizațiilor Unite pentru refugiați (UNHCR) numărul de persoane care fug de război, persecuție și conflict a depășit 70 de milioane în 2018, fiind cel mai înalt nivel înregistrat de UNHCR în aproape 70 de ani. De asemenea, Națiunile Unite în 2019 au cercetat și analizat 357 de omoruri și 30 de dispariții forțate ale apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor și sindicaliștilor din 47 de țări. La nivel mondial, unul din patru copii sub vârsta de 5 ani nu sunt înregistrați oficial, ceea ce înseamnă că le lipsește o dovadă de identitate juridică crucială pentru protecția drepturilor lor și pentru accesul la justiție și servicii sociale (www.un.org).
De aceea, statele lumii trebuie să contribuie la conștientizarea și înțelegerea drepturilor fundamentale ale omului, să depună eforturi pentru îmbunătățirea sistemelor judiciare democratice și, implicit, pentru a asigura existența statului de drept, pentru a promova valorile democrației și drepturile omului, facilitând astfel accesul la justiție.
Contextul pandemic actual aduce o imensă provocare (dar, în același timp, și o oportunitate) statului de drept, aceea de adaptare la criza multidimensională pe care o traversăm atât sub aspectul calității, profunzimii și eficienței actului de justiție, cât și sub aspectul promovării unor metode noi de administrare a sistemelor judiciare pe baza unor noi paradigme și concepte facilitate de noua realitate. Aceasta deoarece pandemia a relevat punctele forte și slabe ale societății omenești, sub aspectul sistemelor sociale și de justiție, subliniind importanța protejării drepturilor omului înainte de toate.
[1]Statul de drept. Un ghid pentru politicieni. Institutul Raoul Wallenberg pentru Drepturile Omului şi Drept Umanitar și Institutul de la Haga pentru Internaționalizarea Dreptului 2012, rwi.lu.se
