Impactul pandemiei de COVID-19 asupra apărării drepturilor omului
Gabriela Petre
Manoela Popescu
Asociația Centrul de Resurse APOLLO
Criza de sănătate a evoluat rapid într-o criză multidimensională cu impact asupra tuturor laturilor vieții socio-economice, generând schimbări cu magnitudini fără precedent. Încercările tuturor guvernelor și instituțiilor naționale, europene, internaționale s-au materializat în programe, planuri, acțiuni, activități de sporire a capacității sistemelor naționale de sănătate și pentru a oferi ajutor cetățenilor și sectoarelor afectate în mod deosebit, de susținere a entităților fizice și juridice, de încurajarea a solidarității, coeziunii și unității, de susținere a sectoarelor afectate imediat de pandemie (transport, turism), de susținere și promovare a investițiilor etc.. Spre exemplu, pe 2 aprilie Comisia Europeană a propus măsuri de mobilizare a fiecărui euro din bugetul multianual al UE 2021-2027 (precum și din bugetul UE 2021) pentru a salva și a proteja viețile europenilor, precum și a mijloacelor lor de trai. Cum efectele imediate ale măsurilor guvernelor de restricționare a mișcării și de distanțare fizică au fost materializate în închideri de entități juridice, soldate cu creșterea într-un ritm alarmant a șomajului, Comisia a lansat un Instrument de sprijin pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (cum este pandemia de COVID-19) denumit SURE. Prin intermediul acestui instrument, care va acorda împrumuturi pentru țările care au nevoie de fonduri de până la 100 de miliarde EUR, se încearcă păstrarea locurilor de muncă, concomitent cu ajutorarea familiilor.
Comisia Europeană și-a propus prin redirecționarea tuturor fondurilor disponibile sprijinirea industriașilor, fermierilor, pescarilor, dar mai ales a persoanelor cele mai defavorizate. In Comunicarea Comisiei „Utilizarea fiecărui euro disponibil, prin orice modalitate posibilă, pentru a salva vieți și mijloacele de trai”, se specifică faptul că protejarea mijloacelor de trai se va realiza prin menținerea contractelor de muncă ale angajaților și a activității întreprinderilor. Deci, se referă doar la protejarea mijloacelor de trai ale angajaților?. Întrebarea firească este: ce se întâmplă cu cei care nu sunt angajați, care sunt independenți, liber profesioniști, în căutarea unui loc de muncă, șomeri fără indemnizație etc.? In aceeași Comunicare a Comisiei Europene se precizează faptul că programul SURE va sprijini „regimurile de lucru cu program redus și alte măsuri similare menite să ajute statele membre să protejeze locurile de muncă, angajații și lucrătorii independenți (care vor primi un înlocuitor al venitului pentru actuala situație de urgență) împotriva riscului de concediere și de pierdere a veniturilor” (eur-lex.europa.eu). Mai mult decât atât, ca urmare a impactului economic negativ al crizei, în vederea relansării economice, guvernele vor dori să investească în relansarea economiei și mai puțin în drepturile economice, sociale și culturale de bază, cum ar fi locuința, asistența medicală și munca decentă.
In această perioadă grea pentru omenire, dar mai ales în perioada în care măsurile de restricționarea a mișcării și de distanțare socială erau foarte dure, persoanele defavorizate și care depindeau de alții pentru cele mai elementare nevoi aveau o mai mare nevoie de protecție și, cu deosebire, aveau nevoie să nu fie izolate de sursele lor de ajutor. Fondul de ajutor european trebuia să asigure ajutor acestor persoane defavorizate sub formă de alimente și alte produse esențiale supraviețuirii, însă numeroși voluntari care de regulă distribuiau aceste ajutoare nu au putut fi mobilizați din cauza restricțiilor de mișcare. Ca atare, Comisia a propus statelor membre diferite metode flexibile pentru ajutorarea persoanelor defavorizate. Printre aceste metode fiind bonurile electronice, precum și oferirea de echipamente de protecție voluntarilor care oferă ajutor celor mai defavorizate persoane. In acest sens, Comisia a propus adaptarea Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane pentru a se asigura astfel că livrările de alimente pot continua să ajungă la destinație, garantând în același timp siguranța și a celor care fac livrările și a celor care le primesc.
Cu toate acestea, multe persoane defavorizate nu au avut acces la cele necesare asigurării traiului zilnic în această perioadă grea, pandemia dezvăluind punctele forte și cele slabe ale unei societăți egoiste și materialiste, preocupată de aparențe, subliniind totodată necesitatea protejării drepturilor omului, mai ales în timpul unor dezastre așa cum este criza prezentă de sănătate.
Criza pandemică de COVID-19 a arătat cum prioritizarea dreptului la sănătate conduce cu siguranță la încălcarea altor drepturi și libertăți fundamentale ale omului: accesul la informații, accesul la justiție, dreptul la demnitate, dreptul la integritate, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieții private și de familie, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de întrunire și de asociere, dreptul la educație, dreptul la muncă etc.. Prin încercările de stopare a răspândirii pandemiei s-a ajuns ca până și dreptul la sănătate să fie încălcat, multiple strigăte de ajutor venind din zona medicilor și indivizilor bolnavi cronici, care nu au mai avut acces la spitale și la tratamentele adecvate bolilor cronice. Ca atare, dreptul la viață și la sănătate sunt primele drepturi încălcate în timpul prezentei crize pandemice și nu doar ca o consecință a virusului, ci și a măsurilor efective luate de diferite țări ca răspuns la criza pandemică.
Un alt pericol pentru statul de drept manifestat în această perioadă constă în faptul că pandemia de COVID-19 a condus la restrângerea dreptului la viața privată, la confidențialitate, la libertatea de exprimare și la libertatea de asociere, la blocarea accesului la justiție.
De altfel, la nivelul UE sunt recunoscute implicațiile negative ale măsurilor de urgență luate într-un stat membru al UE pentru a contracara răspândirea COVID-19 asupra accesului la justiție. Printre consecințele respectivelor măsuri sunt stipulate: suspendarea totală sau parțială a activității instanțelor și autorităților de care cetățenii și întreprinderile ar putea avea nevoie; incapacitatea temporară de a obține asistență judiciară; dificultatea de a avea acces la informații care sunt furnizate în mod obișnuit de către autoritățile competente; întârzierile în executarea unei hotărâri în context transfrontalier sau în notificarea sau comunicarea unui act judiciar; comunicarea dificilă cu publicul larg prin e-mail, prin telefon sau prin poștă (e-justice.europa.eu).
De asemenea, accesul la justiție în toată această perioadă a fost periclitat de restricțiile generale privind viața socială care a afectat atât instanțele, cât și serviciile poștale, precum și posibilitatea de a consulta un avocat. Astfel că, multe persoane defavorizate nu au avut parte de consiliere juridică, deoarece nu au avut la dispoziție mijloacele electronice necesare comunicării la distanță.
Se cunoaște faptul că, Directiva privind drepturile victimelor, stipulează că statele membre sunt obligate să se asigure că toate victimele criminalității au acces la servicii de sprijin generale și specializate care să fie confidențiale, gratuite și să răspundă nevoilor individuale ale victimelor. Accesul la un sprijin și la o protecție care să corespundă nevoilor specifice ale victimelor ar trebui să fie disponibil în toate circumstanțele, chiar și în contextul specific al pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, în multe state membre UE, datorită măsurilor de restricționare a mișcării și distanțării fizice, situația victimelor (mai ales a victimelor violenței domestice) a fost agravată în mod deosebit în perioadele de izolare. Victimele persoanelor cu comportament abuziv (femei, copii) au fost expuse într-o mai mare măsură controlului coercitiv, violenței și neglijenței și au avut un acces limitat la sprijin și la protecție. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății riscul violenței domestice a crescut pe măsură ce mai multe persoane au fost nevoite să rămân acasă, datorită stresului suplimentar legat de pierderea locului de muncă, închiderea școlilor, lipsa celor necesare subzistenței. Rapoartele din Austria și Cipru din perioada 1 martie – 20 februarie a.c. prezentau o creștere a numărului femeilor care au apelat la linii de asistență de la începutul focarului COVID-19. Mai multe state membre au anunțat măsuri specifice pentru a combate riscul crescut de violență bazată pe gen. În Portugalia, Comisia pentru cetățenie și egalitate de gen a creat un serviciu de e-mail pentru a răspunde la întrebări și cereri de sprijin legate de violența în familie. În Austria, guvernul a introdus o linie de asistență de 24 de ore pentru victimele violenței bazate pe gen și a permis poliției să predea imediat formularele de cerere pentru ordonanțe preliminare. În Italia, mass-media a raportat că femeilor care sunt victime ale violenței în funcție de gen și de familie li se va permite să părăsească casele și să meargă la cel mai apropiat serviciu de sprijin pentru femei, fără a fi raportate și sancționate de autoritățile poliției pentru încălcarea măsurilor de restricționare a mișcării (fra.europa.eu).
De la nivelul UE, statele membre au fost încurajate să ia măsuri speciale de sprijin și protecție pentru victimele violenței domestice, atât în cadrul planurilor naționale de urgență de combatere a pandemiei de COVID-19, cât și în cadrul planurilor de redresare și revitalizare a economiilor naționale. Astfel că, în perioada de distanțare fizică și restricționare a mișcării, în unele țări, au fost asigurate pentru victime servicii de sprijin online și offline, asistență psihologică și acces la alte servicii sociale. Deși victimele violenței domestice ar fi trebuit să aibă, cu precădere, acces la adăposturi, la asistență psihologică, la sprijin pentru depășirea traumelor și la consiliere, autoritățile naționale de asigurare a respectării legii nu au fost deosebit de vigilente atât în ceea ce privește cazurile înregistrate, cât și noile cazuri de violență domestică. De asemenea, este esențial să se asigure protecția fizică a victimelor.
Dar, mai ales,în această perioadă dificilă pentru întreaga omenire, incidentele de rasism, xenofobie şi intolerenţă îndreptate împotriva anumitor comunități naționale sau etnice au excaladat în majoritatea statelor membre ale UE. Astfel, potrivit primului Buletin (1 februarie-20 martie 2020) al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, publicat în luna aprilie a.c. activiști romi din Slovacia au diseminat pe social media incidente de discursuri de ură împotriva romilor. Spre exemplu, romii au fost acuzați de vecinii non-romi pentru presupusul abuz de beneficii sociale și pentru „cauza” focarului COVID-19 din Slovacia. De altfel, incidentele motivate de prejudecăți au afectat nu numai victimele în mod direct, ci și comunități întregi. Astfel, în unele state membre au fost raportate intoleranțe și discriminare pe motive de sănătate și naționalitate. În Slovenia, au fost raportate cazuri de pacienți externați din spitale care nu se întorc în casele lor de frica de ostilitate și intoleranță din partea vecinilor. În România, a fost depusă o plângere împotriva unei emisiuni TV care a discutat într-o manieră discriminatorie situația românilor care au lucrat în străinătate și care decid să se întoarcă în România din cauza pandemiei de COVID-19.
Dovezile colectate de rețeaua europeană împotriva rasismului indică faptul că, în perioadele de criză, minoritățile suferă o anxietate crescută, teamă și griji atât pentru siguranța lor, cât și referitor la posibilitățile de acces la servicii de sănătate și la justiție. Cum puține state membre au raportat incidentele legate de rasism, xenofobie și intoleranță îndreptate împotriva anumitor comunități naționale sau etnice se impune ca statele membre UE să facă eforturi în direcția promovării raportării unor astfel de infracțiuni, îmbunătățirea investigării precise a motivațiilor determinate de prejudecăți și acordarea de sprijin acestor victime. Trebuie specificat faptul că printre cele mai vulnerabile și mai afectate comunități din cauza pandemiei de COVID-19 sunt comunitățile de romi din mai multe state membre UE. Acestea, potrivit Asociației Europene pentru Sănătate Publică, adesea trăiesc în condiții de locuințe supraaglomerate, ceea ce duce la un risc crescut de a contracta COVID-19. Organizațiile societății civile din unele state membre, de exemplu în Slovacia, au evidențiat lipsa unei acțiuni coordonate pentru a proteja sănătatea romilor la începutul pandemiei. Unele țări restricționează, de asemenea, accesul la și dinspre cartierele de romi, ca măsură pentru a preveni răspândirea infecției. În Bulgaria, de exemplu, mass-media a raportat că unele municipalități au organizat puncte de control temporare și au verificat documente de identificare. In România deși nu au fost raportate cazuri de discriminare și violență asupra comunităților de romi, organizațiile pentru drepturile omului și comisarii UE își exprimă îngrijorarea pentru creșterea violenței împotriva comunităților de romi din țara noastră. Conform cercetării efectuate și prezentate de Camilla Ida Ravnbøl, Universitatea din Copenhaga, Danemarca pe „Blog post de inegalități pentru romi în timpul pandemiei Covid-19” armata și poliția patrulează comunitățile de romi pentru a controla faptul că oamenii rămân în interior, iar mulți români de etnie romă, deși nu dispun de cele necesare traiului zilnic în Danemarca, refuză întoarcerea în țară de frica represaliilor. „În același timp, postările de pe social media și scrierile de pe pereți din România vizează romii care se întorc acasă din alte state membre ale UE cu declarații rasiste precum: „Sugerez cazare la Auschwitz!”, „Mori, țigane!”, „Moarte pentru corbii! ”[1] și„ Până când nu vom reuși să-i gazăm ca naziștii, romii vor infecta națiunea”[2]. Se pare că lista exemplelor de discursuri de ură este în continuă creștere și, din păcate, nu numai în România. In contextul pandemiei de COVID-19 asistăm la o creștere a blamării colective, a discursului de ură și a violenței împotriva comunităților de romi din Europa, mai ales în Bulgaria și Slovacia. Potrivit autoarei cercetării guvernul român a dat puține răspunsuri la rasismul anti-romi în creștere în lumina pandemiei de COVID-19. Mai mult decât atât, se afirmă că mai multe state europene, în loc să protejeze comunitățile de romi marginalizați împotriva riscurilor de sănătate cauzate de pandemia de COVID-19, acestea folosesc pandemia ca scuză pentru declinarea responsabilități[3].
Cu toate acestea, au fost identificate și câteva inițiative pozitive pentru ajutorarea romilor în criza pandemică. Astfel, spre exemplu, în Slovacia, informațiile în limba romă au fost puse la dispoziția a 272 de comunități de către guvern și ONG-uri, inclusiv printr-un site web dedicat romilor. În Grecia, guvernul a alocat pe 27 martie 2020 suma de 2.255.000 EUR pentru 98 de municipalități în vederea furnizării de materiale și echipamente medicale comunităților de romi (fra.europa.eu). Tara noastră nu a raportat astfel de evenimente pozitive. Însă, informații despre incidente pozitive sau negative referitoare la populația roma în contextul pandemiei de COVID-19 vor putea fi obținute prin intermediul unor studii și cercetări privind drepturile și libertățile fundamentale ale romilor, așa cum este studiul privind accesul romilor la justiție al Asociației Centrul de Resurse Apollo. Cu toate riscurile cauzate de pandemia de COVID-19 în ceea ce privește implementarea proiectului „Informare Educare Justiție”, prin metode de cercetare cantitativă și calitativă, se urmărește surprinderea într-o manieră cât mai cuprinzătoare a nevoilor juridice ale membrilor minorității rome din județele Prahova și Buzău și a capacității serviciilor de justiție de a le răspunde, acordând o atenție deosebită barierelor de acces cu care se confruntă romii. Eforturile echipei de colectare a datelor din teren vor contribui la înregistrarea experiențelor romilor din cele două județe cu privire la această perioadă dificilă pe care omenirea o traversează, identificându-se astfel atât încălcările drepturilor și libertăților fundamentale ale romilor, dar și acțiunile de solidaritate de care aceștia au beneficiat în vederea asigurării accesului la hrană, la sănătatea și la protecție socială.
Criza de sănătate a condus în mod vizibil la adâncirea inegalităților, dat fiind faptul că anumite grupuri au fost mai expuse și mai vulnerabile la COVID-29 decât altele, ceea ce a condus la restricționarea drepturilor respectivelor grupuri vulnerabile. Astfel că drepturile copiilor, persoanelor cu dizabilități, femeilor, grupurilor etnice minoritare, refugiaților și a altor persoane defavorizate sunt în mare pericol. De regulă refugiații, persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă (mai ales femei) întâmpină dificultăți mai mari în ceea ce privește asigurarea sănătății. Ceea ce conduce la ideea că este nevoie de o societate mai incluzivă, care să asigure accesul egal la asistență medicală, la piața muncii, la justiției, beneficiind, în același timp, de un mediu curat, sigur și sustenabil.
Linia de demarcație între drepturile și libertățile individului și nevoia de protejarea a sănătății publice este destul de subțire, multe țări având o problemă cu realizarea unui echilibru stabil, iar altele chiar fiind tentate de posibilitatea de restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având drept scuză asigurarea sănătății publice. Astfel, este cunoscut deja faptul că guvernele multor state au reacționat la pandemie ca la o problemă de securitate națională. Ca atare, unele țări membre ale Consiliului Europei au impus restricții, cu derogarea temporară de la obligațiunile asumate în tratatele în domeniul drepturilor omului, precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În conformitate cu Articolul 15 din Convenție, Derogarea în caz de stare de urgență se permite ”în caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii…în măsura strictă în care situația o impune și cu condiția ca aceste măsuri să nu fie în contradicție cu alte obligații care decurg din dreptul internațional”. Această prevedere permite statelor să-și exercite împuternicirile naționale în stare de urgență, care ar putea avea ca rezultat devierea de la protecția drepturilor fundamentale, inclusiv libertatea de opinie și de exprimare. Însă, tot în Articolul 15 din Convenție este specificat faptul că „partea” care exercită acest drept de derogare „îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate și la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei și asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare și dispozițiile Convenției devin din nou deplin aplicabile”. Categoric însă, necesitatea apărării cetățenilor în situații de criză trebuie raportată la necesitate vitală de a le proteja drepturile și libertățile fundamentale. Tocmai din perspectiva drepturilor omului guvernele naționale au responsabilitatea de a prevenii astfel de dezastre. Aceasta deoarece pe viitor pot apărea astfel de situații de criză și din cauza schimbărilor climatice, a degradării mediului sau ca urmare a digitalizării societății omenești.
In astfel de situații de dezastre globale, cum este cazul prezentei pandemii de COVID-19, un rol deosebit de important în protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului revine în primul rând societății civile, instituțiilor naționale pentru drepturile omului, dar și mediului academic, comunității internaționale și, de ce nu, mass-mediei (în cazul în care nu au fost limitate drepturile și libertățile la libera exprimare). Toate acestea ar trebui să continue să colecteze date și informații pentru a evalua atât implicațiile pe termen scurt, cât și consecințele pe termen lung ale măsurilor luate de guverne asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Este adevărat că această criză multidimensională a venit cu multe provocări, dar oferă și oportunități. In primul rând, pandemia de COVID-19 a determinat modificări comportamentale, de paradigmă, de credințe și de mentalități într-un registru destul de larg, generând panică, comportament egoist, dar și empatie, solidaritate și unitate. Studiile și cercetările arată faptul că, pe măsură ce oamenii manifestă un comportament prosocial mai des și pe o perioadă mai mare de timp, acesta tinde să se permanentizeze. Pe de altă parte, impactul distanțării fizice (care a încetinit răspândirea virusului și a salvat vieți), ca răspuns la pandemia de COVID-19, asupra comportamentului uman, care a fost mai degrabă negativ, poate fi studiat sub aspectul efectelor sale asupra evoluției unui individ din perspectivă socială, politică și economică. Cunoscut este faptul că, datorită măsurilor de restricționare a mișcării și de distanțare fizică indivizii (mai ales cei din cadrul categoriilor defavorizate) au manifestat emoții puternice precum singurătatea, însingurarea, lipsa de perspectivă, tema, furia, frica etc.. Toate aceste emoții pot fi studiate facil, conform mai multor abordări, datorită impactului izolării și distanțării fizice asupra sănătății mintale, dar și a consumului repetat de media și tehnologie, perturbării echilibrului muncă-viață sau şcoală-viaţă. Necesitatea unor astfel de studii și cercetări este dată de faptul că toate aceste emoții manifestate o perioadă lungă de timp pot conduce la modificări majore în evoluția omenirii. Spre exemplu, conform studiilor profesorului de psihiatrie la Clinica Universitară din Ulm, dr. med. Manfred Spitzer singurătatea este o maladie contagioasă, care poate afecta într-o mare măsură populația lumii.
In perioadele de criză, familia, care din perspectivă sociologică este instituția fundamentală în toate societățile, devine importantă cel puțin prin suportul psihic și economic acordat indivizilor. De aceea, familia necesită o atenție specială, mai ales în contextul prezentei crize pandemice. De aceea, ONU solicita acordarea familiilor cea mai largă protecție și asistență, astfel încât să își poată asuma pe deplin responsabilitățile în cadrul comunității, în conformitate cu prevederile Declarației universale a drepturilor omului și a Pactelor internaționale pentru drepturile omului. Însă, datorită restricțiilor de mișcare și de distanțare fizică, nici familia nu a putut să ofere sprijin (cel puțin moral, dacă nu și de natură economică) indivizilor.
In contextul crizei socio-economice generată de pandemia de COVID-19, statele naționale trebuie să vină cu măsuri suplimentare pentru susținerea familiilor greu încercate sub toate aspectele de criza pandemică și de efectele ei negative. Spre exemplu, În Franța cele mai sărace familii afectate puternic de prezenta criză socio-economică au primit un ajutor de solidaritate excepțional (Ladepeche).
La prima vedere, răspunsurile la pandemia de COVID-19 din perspectivă comportamentală și socio-economică a generat încălcări ale drepturilor omului, mai ales pentru persoanele defavorizate. Cercetările privind drepturile omului în timpul acestei crize vor identifica consecințele intenționate sau neintenționate ale deciziilor privind controlul epidemiei asupra respectării drepturilor fundamentale ale omului. Este interesant de studiat, de asemenea, efectele și eficiența răspunsurilor statelor membre UE la pandemia de COVID-19. Astfel, se va putea obține o mai bună înțelegere a impactului, eficacității, pregătirii sănătății publice și a măsurilor (ca răspunsuri la pandemia de COVID-19) care au fost luate la diferite niveluri de guvernare în termeni de protejarea a drepturilor omului.
Categoric, datorită acestei crize multidimensionale există o oportunitate reală nu doar de a regândi și de a transforma modul în care funcționează economiile și societățile, ci și de a dezvolta politici centrate pe familie în vederea combaterii sărăciei, a inegalității și a excluziunii sociale, de a susține prin politici și strategii viabile protejarea drepturilor fundamentale ale omului.
[1]https://www.hhrjournal.org/2020/04/anti-roma-racism-is-spiraling-during-covid-19-pandemic/?utm_content=buffer1de0b&utm_medium=social&utm_source=twitter.com&utm_campaign=buffer&fbclid=IwAR0nNSJm2vRd3QN5MadeZPt1jUC43TvOMOAkfAbJ8k_tIoTk1p0I4sx9Jko
[2] See analysis of hate-speech against the Roma at: https://www.dor.ro/roma-and-the-ethnicization-of-covid-19-in-romania/
[3] Matache, M. and Bhaba J. (2020) Anti-Roma racism is spiraling during COVID19 Pandemic , Health and Human Rights Journal, 7 April available at: https://www.hhrjournal.org/2020/04/anti-roma-racism-is-spiraling-during-covid-19-pandemic/ See also report by Amnesty International (2020) Stigmatizing qurantines of Roma settlements in Slovakia and Bulgaria (17 April), available at: https://www.amnesty.org/en/documents/eur01/2156/2020/en/ See also article in the EU-Oberver available at: https://euobserver.com/coronavirus/147970 See also Thrilling, Daniel, (5 May 2020), ”Asocial distancing: the mistreatment of Roma and homeless people in the corona crisis”, news article on Eurozine available at: https://www.eurozine.com/asocial-distancing/
