Despre necesitatea unor studii și cercetări privind accesul romilor la justiție
Gabriela Petre
Manoela Popescu
Asociația Centrul de Resurse APOLLO
Conceptul de „acces la justiție” poate fi definit facil prin raportarea la standardele-europene cele mai importante privind drepturile omului, din perspectivă procesuală sau obiectivă. Astfel, conform legislației internaționale și europene a drepturilor omului, noțiunea de acces la justiție obligă statele să garanteze oricărei persoane dreptul de a se adresa instanței sau unui alt organism pentru soluționarea alternativă a litigiilor (dacă este cazul) în vederea obținerii unei măsuri reparatorii, în cazul în care se constată că drepturile persoanei au fost încălcate. Importanța acestui drept este majoră, mai ales pentru minoritățile unui stat de drept, dată fiind tendința existentă încă în multe țări ale lumii de încălcare a drepturilor acestora. Este știut faptul că accesul la justiție permite persoanelor fizice să se protejeze împotriva încălcării drepturilor, să remedieze faptele ilicite, să atragă răspunderea puterii executive și să se apere în cadrul procedurii penale. Element important al statului de drept, accesul la justiție include dreptul civil, dreptul penal și dreptul administrativ. Ca atare, accesul la justiție este esențial pentru persoanele care urmăresc să beneficieze de alte drepturi procesuale și de drept material.
De ce sunt necesare studii privind accesul romilor la justiție? Deoarece realitatea arată că romi sunt discriminați încă într-un stat de drept, care este o republică constituțională cu un sistem parlamentar democratic și multipartid. Astfel, „Raportul privind situația respectării drepturilor omului în România în anul 2019” arată faptul că printre problemele semnificative de drepturile omului s-au numărat: violența poliției împotriva romilor; corupția endemică din rândul oficialităților; tolerarea violenței împotriva femeilor și a fetelor de către autoritățile de aplicare a legii; abuzul împotriva persoanelor cu dizabilități aflate în instituții. Deși sistemul judiciar a luat măsuri pentru urmărirea penală și pedepsirea oficialităților care au comis abuzuri, autoritățile nu au avut mecanisme eficiente de a face acest lucru. Ca urmare, procesele care au implicat presupuse abuzuri ale poliției și corupție au fost tergiversate, multe dintre acestea fiind încheiate cu achitări. Se pare că în țara noastră, conform Raportul privind situația respectării drepturilor omului în România în anul 2019, impunitatea celor care încalcă drepturile omului rămâne încă o problemă. Conform Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) sistemul judiciar nu a reușit să ofere un rezultat echitabil în cazurile de brutalitate a poliției, în special asupra romilor, în medie, termenul de soluționare a cazurilor de presupuse abuzuri ale poliției asupra romilor fiind de aproape patru ani. Constituția României prevede un sistem judiciar independent, însă insuficiența personalului, a spațiilor și a echipamentelor nu i-a permis acestuia să funcționeze rapid și eficient, ceea a condus la procese excesiv de lungi. Constituția și legislația prevăd dreptul la un proces echitabil și public, drept care, în general, a fost aplicat de sistemul judiciar independent.
De regulă încălcarea (sau limitarea) drepturilor romilor nu este raportată din cauza fricii, lipsei de informaţii, lipsei de servicii de sprijin adecvate și a mecanismelor ineficiente de răspuns. De-a lungul vieții, se poate afirma că toți oamenii s-au aflat într-o situație în care s-au simțit discriminați. Astfel, “Al doilea sondaj privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană” realizat de Agenția Europeană Pentru Drepturi Fundamentale a UE subliniază faptul că patru din zece romi intervievați s-au considerat discriminați cel puțin o dată în ultimii cinci ani, însă numai o mică parte din ei au raportat incidentul, deoarece majoritatea romilor nu cunosc legile care interzic discriminarea sau organizațiile care le-ar putea oferi sprijin. Aceasta este o realitate tulburătoare, care nu poate fi evitată, ci trebuie afirmată la nivel local, regional, național, european și internațional. Romi, cea mai mare minoritate etnică din Uniunea Europeană, continuă să se confrunte cu o discriminare intolerabilă și cu accesul inegal la servicii esențiale. In țara noastră, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) este o agenție guvernamentală responsabilă cu aplicarea legislației antidiscriminare naţionale și a UE, care se află sub control parlamentar. In „Raportul privind situația respectării drepturilor omului în România în anul 2019” se precizează că CNCD a funcționat cu cooperarea guvernului, fără ca acesta sau partidele politice să intervină (în majoritatea cazurilor) în activitatea acestei instituții. Însă această instituție nu a primit resursele adecvate obiectivelor sale, dovedindu-se a fi încă ineficientă (conform unor voci avizate), deși observatorii au considerat CNCD eficient. Aceste reprezintă o parte din motivația necesității derulării unor studii și cercetări referitoare la respectarea drepturilor romilor, mai ales în ceea ce privește accesul la justiție.
Conform „Raportului privind situația respectării drepturilor omului în România în anul 2019” discriminarea romilor a continuat să fie o problemă gravă. Observatorii, presa internă și cea internațională au semnalat cazuri de discriminare a romilor de către societate. ONG-urilor au avertizat asupra faptului că romii nu au fost lăsați să intre sau nu au fost serviți în mai multe spații publice. De asemenea, romii au avut acces redus la serviciile guvernamentale, puține oportunități de angajare, rate ridicate de abandon școlar și acces inadecvat la servicii medicale. Mulți romi nu și-au exercitat dreptul constituțional de participare la alegeri, nu au avut acces la asigurările de sănătate, nu au beneficiat de ajutor social, nu au avut acces pe piața forței de muncă și nu au putut să obțină documente de proprietate datorită faptului că nu au avut documente de identitate. Ca atare, rata șomajului este foarte mare în rândul romilor, fapt ce generează condiții socio-economice precare la care se adaugă nivelul redus de educație, acces dificil la serviciile de sănătate, cu consecințe directe asupra stării de sănătate a cetățenilor români aparținând minorității rome și a unei speranțe de viață mai mică decât a celorlalți români. Mai mult decât atât, romii s-au confruntat pe scară largă cu stereotipuri și limbaj discriminatoriu.
In planurile de măsuri sectoriale, la capitolul „Infrastructură și servicii sociale” din „Strategia de incluziune a minorității rome pentru 2014-2020”, având drept obiectiv specific dezvoltarea de către instituțiile publice a unor măsuri care să răspundă unor nevoi sociale ale categoriilor defavorizate, inclusiv ale cetățeniilor români aparținând minorității rome, în domeniile: protecția copilului, dezvoltare comunitară, justiție și ordine publică sunt precizate următoarele:
- Organizarea unor campanii de promovare și respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
- Derularea unor programe de informare pentru identificarea și soluționarea corectă a cazurilor de discriminare;
- Identificarea, prevenirea și rezolvarea operativă, prin mediere comunitară, fără caracter judiciar, a stărilor conflictuale susceptibile a genera violență familială, comunitară sau/și interetnică;
- Inițierea și desfășurarea unor programe de educație juridică, civică și de prevenire, în colaborare cu cetățenii români aparținând minorității rome;
- Continuarea alocării de locuri distincte pentru admiterea la instituțiile de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne.
Strategia, preconizată a se implementa în perioada 2015-2020, stipulează drept rezultate așteptate pentru aceste măsuri următoarele: minimum 2% din totalul locurilor alocate candidaților aparținând minorității rome la instituțiile de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne, o campanie anuală derulată de promovare și respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, 4 programe de informare pentru identificarea și soluționarea corectă a cazurilor de discriminare derulate anual (cu un număr de 168 de beneficiari și un anumit număr de petiții a faptelor de discriminare).
O analiză a „Strategie de incluziune a minorității rome pentru 2014-2020” raportată la obiectivele asumate, spre exemplu în ceea ce privește drepturile acestei minorități (îmbunătățirea situației sociale a categoriilor defavorizate rome, inclusiv a comunităților tradiționale rome, în domeniile: dezvoltare comunitară, protecția copilului, justiție și ordine publică), arată faptul că fără implicarea societății civile și fără intervențiile lor în materie de cercetare în vederea oferirii de direcții de acțiune în acest demers, îmbunătățirea situației romilor sub toate aspectele vieții socio-economice nu ar fi posibilă. Mai ales în ceea ce privește accesul la justiție al romilor, deoarece rapoartele unor instituții europene precum Comisia Europeană și Consiliul Europei arată eșecul justiției de a răspunde adecvat la situația romilor legate de discriminarea rasială și/sau alte abuzuri. Romii par să fie discriminați în decizii de cercetare în stare de arest, ratele de acuzare și condamnare, iar în cazuri penale aceștia se confruntă cu lipsa de apărare adecvată în fața acuzațiilor, absența respectului față de romi când aceștia sunt martori, precum și nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție.
De asemenea, în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitoare la „Raportul privind punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” din 2019, care s-a concentrat pe punerea în aplicare la nivel național a măsurilor privind incluziunea romilor, relevă faptul că cele mai multe interveniți și evaluări sunt cele referitoare la educația romilor și mai puțin referitoare la accesul romilor la justiție.
Cum accesul la justiție nu este doar un drept în sine, ci reprezintă un instrument esențial care permite și încurajează transformarea altor drepturi în realitate, cercetarea realizată de Asociația Centrul de Resurse APOLLO va contribui la identificarea obstacolelor romilor privind accesul la piața muncii, la o viață demnă și decentă, accesul la locuințe sigure, la utilități publice și utilități de bază pentru locuințe. Studiul privind accesul romilor la justiție având drept scop identificarea nevoilor juridice, a obstacolelor existente în calea accesului la justiții și a percepției asupra accesului la justiție a persoanelor de etnie romă din județele Prahova și Buzău. Respectiva cercetarea se realizează în cadrul proiectului „Informare Educare Justiție” finanțat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020. Grație acestui proiect vor fi culese informații reale privind situația romilor din cele două județe Prahova și Buzău, necesare realizării unei baze de date privind minoritatea etnică cea mai mare din Europa, conștientizării părților interesate și a publicului larg cu privire la problemele reale cu care această minoritate se confruntă, precum și oferirii unor direcții realiste de dezvoltare a „Strategiei României privind incluziunea minorității rome 2021-2027”. Știut fiind faptul că Agenția Națională pentru Romi a testat în anul 2018 un chestionar de culegere a datelor la nivel local privind situația socio-economică a populației de etnie romă, instrument utilizat în 2019 în 420 de localități din țară în vederea elaborării unui raport de cercetare care să stea la baza recomandării de politică publică în domeniul incluziunii sociale a membrilor comunităților cu romi din România pentru perioada 2021-2027. Toate acestea sunt mai mult decât binevenite într-un peisaj destul de anost în ceea ce privește informațiile privind situația reală a populației rome. Situație generalizată la nivel european, prin faptul că, deși romii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, nu se culeg sistematic date privind romii din statele membre ale Uniunii Europene. De aceea, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) încearcă să acopere această lacună de date cu anchetele sale privind minoritățile etnice și romii.
Categoric, cercetările și studiile privind situația romilor sunt absolut necesare pentru cunoașterea realității, care să ofere direcții efective de acțiune în vederea îmbunătățirii situației acestei minorități din diferite considerente: umanitare, sociale, economice, politice și de dezvoltare durabilă a țării. Este evident faptul că o populație, indiferent de etnie, care este prosperă va contribui din plin la dezvoltarea țării în care aceasta se manifestă socio-economic.
